La mulţi ani!!!

Concertul de Anul Nou, de la Viena. Anul 1987. Dirijor - Herbert von Karajan.
Ce mi se pare fascinant la concert, dincolo de muzică, e figura hârşită a lui Karajan, de bătrân dascăl care a atins înţelepciunea. De profesor sever, care ştie că doar încruntarea îi şade bine şi nu-şi va îngădui niciodată, pe deplin, un zâmbet de satisfacţie în faţa elevilor săi.
Imaginea supremă: Karajan arcuit pe spate la Marşul lui Radetzky, dirijând cu-aripi de uriaş păsăroi înspre lojele din stânga, având conştiinţa nobiliară a muncii bine făcute şi spunând parcă "acum daţi-mi recunoştinţa voastră, hai, o primesc!". Publicul spectator, plătitor al unei mici averi pentru accesul la concert, oameni bogaţi şi foarte bogaţi, puternicii zilei, redus la tăcere prin înălţarea unui singur deget reumatic, cerşind aproape dreptul de îngâna marşul cu apluze, conform tradiţiei vieneze... I se acordă acest privilegiu, în picături şi cu circumspectă zgârcenie, ca pentru a nu ştirbi perfecţiunea.
La mulţi ani!

Partea 1:



Partea a 2-a:



Partea a 3-a:



Partea a 4-a:



Partea a 5-a:



Partea a 6-a:



Partea a 7-a:



Partea a 8-a:



Partea a 9-a:



Partea a 10-a:



Partea a 11-a: