Timp, nu fi hain...

Ştirea de azi, din Cotidianul, că Vom trăi o secundă în plus anul acesta sună bine, dar mă lasă rece.
O dată pentru că, într-o secundă, nu ai timp să trăieşti, ci doar să mori. Şi, a doua oară, fiindcă, în ciuda situaţiei, conform teoriei fizicianului W. O. Schumann, oricum trăim tot mai puţin.
Acesta spunea, în 1952, că Pământul este înconjurat de un câmp electromagnetic ce emite cu o rezonanţă de 7,83 de pulsaţii pe secundă (rezonanţa Scumann să-i fie numele, au zis oamenii de ştiinţă; ...aşa a rămas). Organismele vii, creierul uman, aproape întreaga biosferă funcţionează pe aceeaşi frecvenţă. Numai că, în ultimii ani, rezonanţa Scumann a crescut la 13 hertzi şi, printr-o stranie legătură, ziua de 24 de ore, noi o percepem ca având doar 16. Impresia că timpul nu mai are răbdare, că laţul se strânge, că cer(c)ul se închide nu e doar o impresie. E mai mult...
Acum, cât de controversată, cât de adevărată, cât de infailibilă este această teorie (şi cea din care se trage - ipoteza Gaia), nu mă interesează. Fiindcă pe mine, ca nefizician, o teorie mă impresionează prin frumuseţea ei.
De altfel, Cristian Tudor Popescu, propunea acum vreo câţiva ani, într-o discuţie cu Iosif Sava, să se întocmească acest top paralel al teoriilor ştiinţifice, în funcţie de frumuseţea, şi nu de eficienţa lor...
Să se facă!