Tabloidele sunt ceva de rău, nu?... Păi, nu vă uitaţi la mine, da, sigur că sunt...
Pentru un om subţire şi pentru un intelectual ele sunt mai nocive decât calculatorul pentru Gigi Becali.
Totuşi, de vreo câteva săptămâni, îmi răsună în minte un titlu citit peste umăr, în autobuz. Can-Can sau Libertatea era şi suna fix aşa: "Mutu va dansa pe manele la botezul lui Reghe Jr." Mi s-a părut exemplul suprem de concizie, soluţia perfectă la exerciţiile alea pe care le primeam prin taberele de limba română, când, cu gândul la alte parascovenii, trebuia să rezumi în trei cuvinte un text de o pagină.
E un titlu cu şase substantive, toate - cuvinte cheie. Din care aflăm că: Reghecampf are un copil. Care e băiat. Îl cheamă ca pe taică-său. Şi va fi botezat creştineşte. Că se va da o petrecere de cumetrie. La care va veni Adrian Mutu. Cu gândul să şi danseze, nu doar să tragă prafuri pe nas. Şi, volens-nolens, o va face (ori le va face pe amândouă) pe ritmuri de manele.
Refăcând puţin aritmetica frazei, observăm că, la şase cuvinte cheie, avem opt informaţii. Acum, nu ştiu cât de profesionistă e socoteala asta pentru un jurnalist, să-i dai cititorului toată informaţia, şi mai mult decât atât, încă din titlu, dar, pentru un tabloid, aceasta e calea de aur (de dolari, de euro, depinde în ce-şi investesc patronii profitul). Cumpărătorul de tabloid nu citeşte, el priveşte. Deci, un titlu cuprinzător = mai mult timp pentru ţâţele din pagina 5. Sclipitor, nu? Sunt convins că cercetătorii americani (hai, fie patronii elveţieni) au fost descoperitorii formulei. Să le trăiască!
P.S. Erată bine-venită de la meplusmyself: "E un titlu cu cinci substantive şi un verb, toate - cuvinte cheie". Aşa ar fi trebuit să sune. Greşeala se plăteşte...
Pentru un om subţire şi pentru un intelectual ele sunt mai nocive decât calculatorul pentru Gigi Becali.
Totuşi, de vreo câteva săptămâni, îmi răsună în minte un titlu citit peste umăr, în autobuz. Can-Can sau Libertatea era şi suna fix aşa: "Mutu va dansa pe manele la botezul lui Reghe Jr." Mi s-a părut exemplul suprem de concizie, soluţia perfectă la exerciţiile alea pe care le primeam prin taberele de limba română, când, cu gândul la alte parascovenii, trebuia să rezumi în trei cuvinte un text de o pagină.
E un titlu cu şase substantive, toate - cuvinte cheie. Din care aflăm că: Reghecampf are un copil. Care e băiat. Îl cheamă ca pe taică-său. Şi va fi botezat creştineşte. Că se va da o petrecere de cumetrie. La care va veni Adrian Mutu. Cu gândul să şi danseze, nu doar să tragă prafuri pe nas. Şi, volens-nolens, o va face (ori le va face pe amândouă) pe ritmuri de manele.
Refăcând puţin aritmetica frazei, observăm că, la şase cuvinte cheie, avem opt informaţii. Acum, nu ştiu cât de profesionistă e socoteala asta pentru un jurnalist, să-i dai cititorului toată informaţia, şi mai mult decât atât, încă din titlu, dar, pentru un tabloid, aceasta e calea de aur (de dolari, de euro, depinde în ce-şi investesc patronii profitul). Cumpărătorul de tabloid nu citeşte, el priveşte. Deci, un titlu cuprinzător = mai mult timp pentru ţâţele din pagina 5. Sclipitor, nu? Sunt convins că cercetătorii americani (hai, fie patronii elveţieni) au fost descoperitorii formulei. Să le trăiască!
P.S. Erată bine-venită de la meplusmyself: "E un titlu cu cinci substantive şi un verb, toate - cuvinte cheie". Aşa ar fi trebuit să sune. Greşeala se plăteşte...
Care sunt cele 6 substantive? Ca mie imi ies doar vreo 4 :(
RăspundețiȘtergereDa, corect. Sunt doar 5 substantive şi un verb. Dar îl las aşa, de-acum, bag doar un post-scriptum. Mulţumesc.
RăspundețiȘtergere