17 decembrie 2008

(In)cultura de provincie

Excelent articol al lui Tudor Octavian, azi, în Jurnalul Naţional.
Confirm, în provincie, foştii activişti, ţuţări, slugari ai lui Ceauşescu, întocmai unor gândaci de bucătărie (care, mai mult, aud că pot trăi, după tăierea capului, încă două săptămâni, până eventual mor de foame) se simt foarte bine. Sunt în funcţii peste tot, în muzee, teatre, biblioteci, în presă, la revistele literare.
Ce nu zice Tudor Octavian e că aceste fosile (de 75-80 de ani) nu şi-ar găsi locul în spaţiul-cultural dacă n-ar fi curtate, pupate pe faţă şi pe dos ca icoanele, şi, mai ales, înlocuite de indivizi de 25-40 de ani, care n-au prea inhalat comunismul, dar sunt de-aceeaşi (infectă) calitate morală, omenească, intelectuală şi-avizi de-aceleaşi privilegii.
Nimic nu vine din urmă. Doar impostura, slugărnicia, căutătura umedă în ochii stăpânului după felie de rahat...


2 comentarii:

  1. Ipocrizie tipica "da capitala", la dl. Octavian...si in Bucuresti e la fel. Uite numai prin ministerele de profil (cultura, educatie) ce figuri apar.

    RăspundețiȘtergere
  2. Da. Şi nu.
    Da, pentru că, după atâţia ani în Bucureşti, s-ar putea să fi căpătat o superioritate "de capitală". Asta zicem noi, provincialii.
    Nu, pentru că ministerele sunt ale noastre mai mult decât sunt ale bucureştenilor. Pe ei i-am mai văzut detaşându-se de dependenţa de bugetul ministerial. La noi, dimpotrivă, tocmai aceşti bani se caută. Numai aceşti bani se caută...
    Pe de altă parte, se poate ca şi experienţa mea profesională să fi avut aici un cuvânt greu de spus. Deloc obiectiv...

    RăspundețiȘtergere