În 2003, la apariţia primei reclame la, pe atunci, "coniacul" Unirea, Andrei Gheorghe scria în Academia Caţavencu un articol prin care profețea eşecul acestei campanii publicitare. Câteva săptămâni mai târziu, după ce vânzările crescuseră spectaculos, revenea cu un material auto-critic, recunoscând că mârlănia a învins. Că reclama infectă îşi găsise publicul pe măsură. Şi că lipsa de gust estetic se confundă cu lipsa de gust. La sensul propriu, căci, cum altfel, decât prin lipsa papilelor gustative, poţi înghiţi aşa otravă.
În 2008, adică acum, reclamele în acelaşi gen s-au înmulţit copleşitor (Babanu', Cava D'Oro, Crai, Kamarad, Muscatel). Publicitarii au identificat un grup ţinţă care lipseşte din telenovelele autohtone şi din sitcomurile de râs de pe ProTv: ţăranul român de la oraşe şi sate.
Totuşi, dintre toate, cea mai iresponsabilă, mai tâmpită şi mai de neam prost vine tot de la Unirea. Cea cu situl arheologic.
Noroc cu CNA-ul, că veghează şi a interzis clipul caţavencilor despre Lista candidaţilor pătaţi. Uff, acum sunt mult mai liniştit.
În 2008, adică acum, reclamele în acelaşi gen s-au înmulţit copleşitor (Babanu', Cava D'Oro, Crai, Kamarad, Muscatel). Publicitarii au identificat un grup ţinţă care lipseşte din telenovelele autohtone şi din sitcomurile de râs de pe ProTv: ţăranul român de la oraşe şi sate.
Totuşi, dintre toate, cea mai iresponsabilă, mai tâmpită şi mai de neam prost vine tot de la Unirea. Cea cu situl arheologic.
Noroc cu CNA-ul, că veghează şi a interzis clipul caţavencilor despre Lista candidaţilor pătaţi. Uff, acum sunt mult mai liniştit.
Mai...reclamele alea constata o stare de fapt. Problema e ca o si valideaza...ca ii dau, cumva, legitimitate morala. Oricum, astea vor fi mai tarziu niste marturii de numa`...despre epoca prezenta...despre aici si acum.
RăspundețiȘtergereDa, cred că se transformă, cu timpul, într-o mărturie despre epoca prezentă.
RăspundețiȘtergerePână atunci, reclamele astea sunt "coardele" pe care vibrează sufletul ţăranului degrabă vărsătoriu de tărie nevinovată. Îi dau legitimitate în a fi mârlan... Spiritul distructiv i se simte îndreptăţit să acţioneze. Dacă la televizor e mişto să vandalizezi, să nimiceşti ceva, orice, atunci, în autobuz, ori în tren, de ce n-ar fi ca lumea să rupi muşamaua şi să te pişi pe pereţi?
Repet, reclamele de genul ăsta nu-l încurajează pe ţopârlan la distrugere. Îl linişteşte. Îi asigură confortul gândirii.