11 noiembrie 2008

Odă neterminată pentru un regizor de geniu

Bântuit de mirajul unui film peste care nu mi-am pus încă ochii, dar despre care mi s-a istorisit ca-ntr-o poveste - Piesă neterminată pentru pianina mecanică... Derutat de impactul cu o operă oarecum minoră (Fără martori) - primul film pe care i l-am văzut... Intrigat, dar şi fascinat (ca de moartea unui uriaş caşalot) de eşecul hollywoodian al Bărbierului din Siberia... În sfârşit, copleşit de biografia sa aproape imperială, de rolurile măiastre din Gară pentru doi şi Fata fără zestre, dar mai ales de întunericul la amiază pogorât de tulburătorul Soare cu dinţi... Pe toate astea la un loc le-am retrăit urmărind Svoy sredi chuzhikh, chuzhoy sredi svoikh (Acasă printre străini, străin printre ai tăi), filmul lui Nikita Mihalkov care izbândeşte acolo unde, spre exemplu, Copiii din Arbat al lui Anatoli Rîbakov trece pe lângă.
Filmul ăsta, acest estern sau borş-western, cum a mai fost impietat, ne spune un lucru simplu: în preajma revoluţiei, prietenia şi dragostea sunt noţiuni dispensabile. În vreme de război, ele sunt substituite de ideile măreţe şi moarte. Ideologia ia locul sufletului, birocraţia - pe cel al aventurii, iar încrederea e anulată de (suspiciunea de) trădare.
Pun aici un link către site-ul de torrente de pe care l-am descărcat. Iar aici îl puteţi vedea direct pe YouTube, fără download. Subtitrarea e doar în engleză, dar filmul e mult mai antrenant şi mai reuşit decât aş putea eu să vă conving.

P.S. Iată de ce e Soare cu dinţi, şi nu Burnt by the Sun sau Soare înşelător, cum a mai fost tradus.
Şi iată aici oda pe care Nikita Mihalkov o merită cu adevărat.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu