Fericirea dată de ghiul

Întâi am privit personajele de pe cocalari.com şi pitzipoanca.org ca pe ceea ce sunt: nişte ţărani. Nişte mocani opăriţi, cum ar spune tot dintre ei, uitându-se la noi, oamenii de rând (obişnuiţi?! tot mai puţin majoritari?! cum să ne numim?).
Apoi m-a lovit. Înainte de-a fi ţărani, sunt exemplul suprem de fericire. Lanț de aur + paiete + celular + ochelari de soare = fericire. Nici o îndoială, nici o idee, nici o întrebare, doar răspunsuri. Și acelea foarte puține.

E varianta de azi a sanctei simplicita a lui Giordano Bruno. Doar că, în loc să îndese crengi pe rug, ca-n povestea cu filosoful italian, cel mai probabil ei ar da drumul la manele şi ar înteţi focul cu euroi.
Să fie primit! Iuuuuuiii!!!