Trebuia s-o fac de la-nceputuri, puteam s-o fac mai demult, dar o fac acum, cu sentimentul că repar o nedreptate: Tudor Octavian e cel mai mare scriitor de proză scurtă şi foarte scurtă în viaţă. Cine-l ştie doar de la televizor nu-l ştie bine.
L-am citit prima dată pe când publica (alături de fotografiile lui Fane Jeg, închipuiţi-vă) pentru fiţuica numită Naţional şi pentru Academia Caţavencu. I-am decupat articolele din ziar cu foarfecele până am adunat câteva sute. Am obosit eu, el încă mai scrie. Câte un articol / povestire pe zi. Acum e la Jurnalul Naţional. Şi, poate, alături de Cărtărescu, este singurul scriitor român profesionist. În sensul că îşi "hrăneşte copiii" din ce câştigă în scris.
În timp, subiectele lui s-au mai diluat, multe s-au repetat, din Vasile B. (pe care eu mi-l amintesc de la naştere) a făcut un personaj de foileton. Tudor Octavian este însă, în substanţă, acelaşi - mai mult decât scriitor, el e citit.
Într-un mediu cultural populat de atâţia scriitori pe care nu-i citeşte nici dracu' (la noi nu s-ar sinucide nimeni, cum a făcut John Kennedy Toole, pentru că nu i s-a publicat o carte) ar trebui să se treacă în CAEN o nouă profesie, cea de citit sau scriitor-citit, ceva de genul acesta.
Măcar pentru Tudor Octavian ar trebui reviziut nomenclatorul. Da, el ar fi un bun început.
P.S. Cum era să uit!!! T.O. mai scrie săptămânal pentru Gazeta Sporturilor. Iar, din când în când, publică şi câte-o carte. Atenţie la lucrările lui despre artă! Pictori români uitaţi e mai veche, nu ştiu dacă se mai găseşte cu adevărat pe piaţă, dar aşa, ca idee.
L-am citit prima dată pe când publica (alături de fotografiile lui Fane Jeg, închipuiţi-vă) pentru fiţuica numită Naţional şi pentru Academia Caţavencu. I-am decupat articolele din ziar cu foarfecele până am adunat câteva sute. Am obosit eu, el încă mai scrie. Câte un articol / povestire pe zi. Acum e la Jurnalul Naţional. Şi, poate, alături de Cărtărescu, este singurul scriitor român profesionist. În sensul că îşi "hrăneşte copiii" din ce câştigă în scris.
În timp, subiectele lui s-au mai diluat, multe s-au repetat, din Vasile B. (pe care eu mi-l amintesc de la naştere) a făcut un personaj de foileton. Tudor Octavian este însă, în substanţă, acelaşi - mai mult decât scriitor, el e citit.
Într-un mediu cultural populat de atâţia scriitori pe care nu-i citeşte nici dracu' (la noi nu s-ar sinucide nimeni, cum a făcut John Kennedy Toole, pentru că nu i s-a publicat o carte) ar trebui să se treacă în CAEN o nouă profesie, cea de citit sau scriitor-citit, ceva de genul acesta.
Măcar pentru Tudor Octavian ar trebui reviziut nomenclatorul. Da, el ar fi un bun început.
P.S. Cum era să uit!!! T.O. mai scrie săptămânal pentru Gazeta Sporturilor. Iar, din când în când, publică şi câte-o carte. Atenţie la lucrările lui despre artă! Pictori români uitaţi e mai veche, nu ştiu dacă se mai găseşte cu adevărat pe piaţă, dar aşa, ca idee.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu