Algoritmul lenei

Liiceni papionaţi şi patapievici grizonaţi (sau invers, parcă) vin din când în când, culmea!, tot la TV, pentru a incrimina prostul gust, ţopenia, violenţa, hăhăielile de pe ecran comise toate în numele ratingului.
E o.k., pot trăi cu asta, să nu mă înţelegeţi greşit. Singurul lucru care mă deranjează în discuţiile de felul acesta sunt concluziile, mereu aceleaşi: goana după rating împinge televiziunile să difuzeze materiale de proastă calitate. Ei bine, după părerea mea, nu-i numai aşa. De vină e comoditatea realizatorilor, lenea lor, decisive, mai ales în ultima vreme.
Să luăm, de exemplu, Ştirile Pro TV, că tot am eu boală pe ele. Nu e fugă după audienţă atunci când transmit imagini cu pisici opărite de vii şi cai omorâţi cu lopata. E confort. Păi, nu e de mii de ori mai simplu să-l înlocuieşti pe Cristian Tudor Popescu, de acum câţiva ani (care proclama în direct cu Andreea Esca, n-am să uit niciodată!, "disoluţia autorităţilor în stat" şi-l condamna pe Iliescu că nu s-a descotorisit de "rictusu-i bolşevic"), să-l înlocuieşti, ziceam, cu Cătălin Radu Năpastă (cacofonia e intenţionată în cazul lui) şi cu o nouă specie de fiinţe omeneşti - reporterii de YouTube - care a devorat-o pe cea a reporterilor de teren, tot mai rari, tot mai inexistenţi, în ciuda intervenţiilor live la fiecare pas. Fiţi puţin atenţi. Eliminaţi mental "corespondenţii de teren". O să vedeţi că nu afecteză cu nimic desfăşurarea "actualităţilor", cum se numeau odată. Caseta merge!
Dar nu e numai Pro Tv-ul. Sunt toţi. Realizatorii ştirilor de pe la noi n-au profesionalismul şi implicarea de a se informa, spre exemplu, că UEFA nu transmite, la meciurile organizate de ea, imagini cu violenţele din tribune ori cu nebunii care intră în curul gol pe gazon. Tocmai pentru a nu încuraja astfel de acte. La noi, târâie un dezaxat un câine atârnat de maşină, se filmează şi se pune pe YouTube ca să-şi facă publică prostia, reporterul nostru de YouTube e acolo, la doar un click distanţă. Ce să se ducă el în teren, să descopere corupţia din administraţie sau abuzurile poliţiei. Las' că vin inundaţiile, canicula ori vreun accident de circulaţie. O să iasă atunci din redacţie şi-o să facă efortul unei "investigaţii" de juma' de oră.
De altfel, YouTube a instituit o nouă axiomă: pentru fiecare nebun care comite o tâmpenie, va exista cel puţin un altul care să filmeze şi să posteze tâmpenia pe internet.
Apoi, aceeaşi UEFA nu transmite imagini din tribuna oficială decât cu personalităţi (re)cunoscute internaţional. Ai să-l vezi la Champions League pe regele Spaniei, nu şi pe Gigi Becali. La emisiunile noastre, însă, Gigi Becali e peste tot. El şi alte piţipoance. Nu neaparat pentru că ar aduce rating, repet, ci pentru că e lejer să-l ai în studio. Omul ăsta vorbeşte şi singur, nu mai e cazul să-ţi pregăteşti o listă de întrebări. Mai degrabă o aduci pe Simona Senzual în emisiune, nu pe Patapievici. Pe Alina Plugaru, nu pe Liiceanu (că tot i-am nedreptăţit la început). Pe ele le întrebi ce fac sau cum se simt şi-ai scăpat. La ăştilalţi doi tre' să pui mâna pe vreo carte, ori un articol de ziar, iar cititul adoarme şi uneori cade mai greu la stomac decât carnea de porc.
Emisiunile de divertisment. Să zicem şi de ele. Insist, e trândăvie curată atunci când imporţi un format "din afară" şi pui nişte tâmpiţi să mănânce viermi cu polonicul ori să se lovească reciproc în testicule. Să angajezi scenarist, scenograf, regizor, să gândeşti, altfel spus, însumează un efort ce nu merită făcut.
În fine, eu unul am obosit. Luaţi, oricum, acest acest algoritm al comodităţii, definit atât de stângaci de mine, şi aplicaţi-l peste tot în televiziunile din România. De la emisiunile de dimineaţă, la talk-show-urile de noapte. Poate găsim şi un caz în care nu se potriveşte.
Daţi-mi de ştire!