N-am să iert darul ce mi l-ai făcut

C.F.R. Cluj a reuşit aseară un lucru extraordinar. Desigur, a câştigat. Şi încă într-un stil convingător. Dar, mai presus de toate, a ştiut să culeagă darul ce i s-a aşternut la picioare. Roma era o echipă de bătut în orice condiţii, o echipă ieşită din formă, demotivată, bătrânciosă în atitudine şi joc. Iar C.F.R.-ul a executat-o, a reuşit să lepede apucătura asta (românească?!) de a pierde nu în faţa adversarului, ci a renumelui adversarului. Să ne amintim doar de Euro, când Franţa mânca bătaie de la toată grupa, iar noi ne apăram eroic, ori de meciurile Stelei cu Real Madrid, când jucătorii s-au luptat pe teren nu pentru minge, ci, la sfârşit, pentru tricourile galacticilor.
Meteahna aceasta putea fi revendicată, până acum, ca sport naţional. Alături de obiceiul identic şi la fel de păgubos de a-i face mari pe alţii. Ne amintim cu toţii de numele unor Knatzfier Nurfelag sau Anorthosis Famagusta, atât de greu de pronunţat înaintea meciurilor, imposibil de uitat după. Bine, Famagusta e acum în Ligă, după ce-a eliminat pe Olympiakos Pireu, dar noi i-am pus primii pe hartă. Şi mi se pare degradant să afirmi, aşa cum auzit aseară la televizor, că, iată, C.F.R.-ul nu a pierdut anul trecut în faţa oricărei echipe. Nu, mai rău, a pierdut în faţa unei echipe oarecare.
În fine, să revenim. Îmi place să cred că e meritul lui Trombetta (uite, un alt nume pe care l-am făcut mare). Ştiu că Andone ar fi îndemnat la prudenţă şi, cel mai probabil, ne-am fi băgat cu curul în poartă, chiar şi după al treilea gol primit. Numai că, acum, italianului îi revine o sarcină cu mult mai grea. Trebuie să ne exorcizeze de o altă practică. Beţia. Beţia cu apă rece (m-am crucit aseară văzându-i pe comentatori + Mitică Dragomir cum îşi dădeau poalele peste cap, profeţind egalul de pe Gruia, cu Chelsea). Şi trebuie să ne ofere ce nu prea am avut noi niciodată: constanţă în abordare (nu, nu în rezultate, să fim realişti, Chelsea e deocamdată din altă reţea, nici bip nu ne permitem să-i dăm)... Că altfel, aşa, minuni de-o săptămână-două s-au mai văzut. Până şi Insulele Feroe se întâmplă să aibă o victorie în palmares, ce naiba.