19 iulie 2008

A Country For No Men

"Ştiu faptele tale: că nu eşti nici rece, nici în clocot. O, dacă ai fi rece sau în clocot! Dar fiindcă eşti căldicel, nici rece, nici în clocot, am să te vărs din gura Mea." (Apocalipsa, 3 : 15-16)
Bulgaria suferă de păcatul acesta înfricoşător. Nu se remarcă prin nimic. E, nu căldicică, ci bleagă, lălâie, ca o haină de îmbrăcat în casă. Nu ştii că o porţi, nu eşti conştient de ea.
După atâtea aşteptări, alimentate de reclamele (prost) ascunse de la televizor, dacă ar fi să spun musai ceva despre ţara vecină, cel mai uşor mi-ar veni să inventez.
Fiindcă, la o zi-jumătate de la întoarcere, deja amintirile mele despre Ţinutul Trandafirilor (o notă bună totuşi pentru brandul de ţară) s-au estompat (plaja, hotelul, staţiunea, magazinele - toate de o banalitate pe care personajele dostoievskiene, atât de iubitoare de umilinţă, ar fi căutat-o cu însetare).
Doar stomacul meu ce-şi mai are nostalgiile după mâncărurile de la all-inclusive.
Recunosc, recunosc, şi după băuturile de acolo, da.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu