22 octombrie 2008

Nu de noroc avem nevoie!

1. Înaintea meciului cu Lyon, l-am auzit pe Goian zicând (declarând!) ceva de genul că: "vrem să jucăm prost azi, dar să avem şi noi noroc să câştigăm". După un gol înscris cu spatele şi 2-0 în minutul 11, trebuia să-i dau dreptate. Asta dacă nu m-aş mai fi uitat în viaţa mea la vreun meci de fotbal. Căci, până la sfârşit, s-a văzut că norocul nu ajută, e nevoie de muncă şi de tupeu pentru a câştiga o partidă de Champions League. Şi asta o ştiu până şi retardaţii din galerie, care strigă: "Luptă Steaua / Luptă Steaua!", nu "Noroc!" sau "Baftă, băieţi!".
De altfel, întreaga campanie de Liga Campionilor din toamna asta suferă de calcule făcute la plesneală. O socoteală din asta românească, potrivit căreia, după înfrângerea de acasă cu Bayern, tu mergi la Fiorentina (cea mai accesibilă echipă din grupă) să bubui mingile şi să scoţi un egal, pentru ca, în final, să baţi Lyon-ul pe teren propriu, aia de te spărgea acum doi ani în trei bucăţi. Să-ţi asiguri astfel o frumoasă şi nemuncită calificare, că în retur oricum îi razi pe toţi. Dumnezeu trebuie să fie român!

2. Pentru comentatorii noştri, un meci de fotbal nu durează niciodată 90 de minute. Cel din seara asta, spre exemplu, a ţinut mai întâi 23 de minute. Citatul e aproximativ: "Cine ar fi crezut că, în nişte grupe atât de puternice, Steaua şi CFR să adune deja 4 puncte?" Meciul a mai numărat apoi 32 de minute, când la 2-2, comentatorii îşi aminteau că văzuseră ei un meci la Constanţa, cu Franţa, care se terminase tot aşa. Prin urmare, musai şi ăsta. În minutul 45 (la 3-2), meciul s-a mai încheiat o dată. Socotelile de calificare şi gândul la paranghelie reîncepeau. În minutul 69, comentatorii au apucat să pecetluiască repede soarta partidei ("cu două puncte, Steaua va merge, cel mai sigur, în Cupa UEFA"), mai-mai să rateze celălalt final, de peste numai două minute, când chiar au aruncat definitiv prosopul şi puteau foarte bine să plece de pe stadion, ca unii dintre "suporteri", de altfel.
În minutul 90, la 3-5, meciul s-a terminat până şi pentru mine.

Concluzie: Nu de noroc avem nevoie, ci de un dispozitiv de îngheţat timpul. Dăăă, Doooaamneeee!!!

2 comentarii:

  1. Si pe mine ma distreza finalurile astea repetate de meci. Si imi mai place o chestie. Desi comportamentul asta denota un clar complex de inferioritate, daca meciul se termina favorabil toti incep sa cante ode si sa faca din tantar armasar. Pana la urmatorul meci...

    RăspundețiȘtergere
  2. Da,acum e Clujul pe val. I se profetesc victorii peste victorii. Sa-i vedem la prima infrangere...

    RăspundețiȘtergere