5 aprilie 2009

Codul lui Da Piţi

1. S-a vorbit zilele astea că arestarea lui Becali e o diversiune a lui Băsescu de la cazul Popoviciu.
Dar, dacă e să mă întrebaţi pe mine, eu cred că e mai degrabă diversiunea lui Piţurcă. De când l-au băgat pe Gigi la răcoare, toţi ziariştii au uitat să-i mai ceară demisia.
Deh, chestiune de priorităţi pentru ei. Rating versus bun simţ. Fiiight!!!
2. Încet şi sigur, televiziunile se întorc la epoca de pionierat a imaginii filmate, când aparatele erau incapabile (tehnic) să înregistreze cadre mai lungi de 20, 30, hai 60 de secunde (cel al lui Lumière). Am revăzut de mi s-a acrit secvenţele urmării cu bemveurile şi cele ale corecţiei înghesuite din bar. Până am ajuns, într-un sfârşit, să le privesc cu seninătate, ba chiar cu simpatie, asemeni unui negustor mustăcios de la 1900. S-au dovedit a fi singura maşină a timpului capabilă să mă ducă înapoi cu 100 de ani.
3. Nu ştiu exact, nu le-am văzut de la început, dar singurele ştiri fără Becali mi-au părut a fi cele de la ora 5. Grozav semn de normalitate. Felicitări Pro Tv.

P.S. Habar n-am ce-a păţit Costi Rogozanu în ultima vreme (a luat vitamine ori a schimbat cafeaua) dar e tot mai bun. Aproape că îmi pare rău că l-am scos de pe blogroll. Iată-l, pe aceeaşi temă.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu