Jurnal de blog

E o lună acuşi de când n-am mai apărut pe blog. În parte, fiindcă am fost în concediu. Pe de altă parte, pentru că e chiar greu şi pre(ten)ţios să ai ceva de spus aproape în fiecare zi.
Tolstoi putea s-o facă. El, da. Scria în jurnal de câte ori făcea baie pe zi sau ce rubedenii îi mai călcau pragul. Rebreanu, şi el, nota cu conştiinciozitate (aproape ţi-l închipui muind creionul chimic în gură) numărul purceiilor cumpăraţi sau al butoaielor cu vin date argatului la desfacere, în piaţă. Dostoievski scrie periodic în jurnal pentru că n-are încotro, însemnările sale apar la gazetă (Jurnal de scriitor).
Imaginarul personaj al lui Călinescu, doctorul Hergot, îşi notează zi de zi, imun la tulburările universale ori la dramele familiei sale, un cel mult "insomnie", "uşoară febră","37 de grade la umbră" sau finalul "Cerul extrem de senin. Privit steaua polară". "Dobitoc" zice Ioanide. Dobitoc să fie.
Julien Green povesteşte în Jurnal (recomandarea mea ardentă, alături de cel al lui Ion D. Sârbu!) un caz divers, decupat din ziar, când, unei tinere ucise în Central Park din New York, poliţia îi găseşte în poşetă carnetul de însemnări zilnice. Ultima notiţă: "Mie nu mi se întâmplă niciodată nimic important."
Jeni Acterian, 10 iunie 1933, când împlineşte 17 ani: "O zi ca oricare alta. Cei mai frumoşi ani ai vieţii mele trec fără să se întâmple ceva."
Tudor Octavian aminteşte şi el un personaj (real sau imaginar, n-are importanţă) care zilnic, ani la rând, invariabil, a scris în jurnalul său o singură frază: "Nimic demn de semnalat pentru istorie".
Aşa că, eu ce să mai zic despre lipsa mea?
Nimic demn de semnalat pentru istorie.

P.S. A nu se înţelege câtuşi de puţin că, dacă Rebreanu scrie de butoaiele de vin, Tolstoi despre duşurile zilnice, hai, să zicem, şi Cărtărescu despre aspiraţiile sale Nobeliare, acestea ar fi lucruri ridicole. Dimpotrivă, la ei sunt sublime. Dar numai la ei... La un pârlit, sunt de tot râsul.